Ergo Proxy

Un umar
O bucata de panza taiata
Pentru umerii tai
Si aruncata
Peste ei
Pentru a alunga noaptea
Eterna mea
Frica de ea
Imbratisand insa
Al tau intuneric
Si contopind argintul tau
Cu mercurul meu
Din venele
Inghetate de dorinte
Si asteptari incleiate
De ramurile a multor
Copaci desfrunziti
Si astfel ma invat
Sa tes si sa cos
O plapuma in care
Sa pasim atenti
Si sa plutim uitati
De toti
Caci prin ei
Ne pierdem
Si nu ne ragasim
Decat tot prin ei toti
Si nu ne este permis
Sa ne instrainam prea mult
Nu ne este permis
Sa ne iubim singuratatea
Si nu ne este permis
Sa predam ura copiilor
Caci bucati mii se aduna
Si rasuna
Reverberand ura
Asurzenia nefiind nici ea
Replica finala
Intru a impiedica
Pedeapsa capitala
Ce poate
Va urma

Furtuni de nisip plumburiu

Si mi se pare
Dar ma indoiesc
De ce sa fie
Ins-amortesc
Mi te transpun
In imagini
Si imi esti interzis
Prin legea omenirii
Inuman fapt, costat
Posesiile tale
Gol de toate ideile preconcepute
Acolo si aici
Strain si nestiutor de nestiinte
Stiind totul si totusi
Atitudini de neinitiat
O lume ce eu
Am inventat-o
Inainte sa ma nasc
Pacatosul
Munte
Sarmana sarma ghimpata
In jurul tau si in tine
Bunatatea ta
Atat de rece
Si feroce
Mai mult si mai
Apasat
Decat toate amprentele
Fiarelor
De dupa gratiile
Din a ta carne
Si a mea
Nestire

Oare?

Oare sa fi cazut

In acest abis

Al lumii tale

Si sa te fi iubit

De cum mi-ai spus

Ca m-ai fi vazut primul

Tu

Primul

Ar fi fost si mai frumos

De te-ai fi lasat

Sa ramai ultimul

Seceta

Sunt
Si dispar cand te vad
Esti
Si incetezi sa fii
Cand te aproprii
Oare sa fie o boala
Oare sa fie o scoala
Care invata
Si educa
Subtil
Si fara substanta
Sau sa fie doar
Distanta?
Si te las sa pleci
Fara sa te chem
Si te strig
Sa-ti zic ca nu simt
Si te privesc si
Caut in mine
Acele farame
Care sa te mane
Incotro sa te mane
Catre mine?
Nu.
Catre o substanta
Catre o distanta
Care sa apropie
Antagonismul
Acelor farame mii
Si sa te fac sa fii
Ce esti
Sa te fac sa recunosti
Ce nu ai fi fost
Sa te fac sa fi facut
Nefacutul
Nemaiauzitul?
Sa fii tu
Nu sa-mi pretinzi
Realitatea tuturor
Si da si nu
Si nu si poate
Si chiar hai
Si chiar pleaca
Nu vreau
A ta realitate
Ma sufoca
Si nu pot
Sa te fac sa revii
La ce ai fi fost
Dar deja trec
Si te las
Si te uit
Si nu ma mai tem
Caci necunoscut
Mi-ai fost doar in
Viitorul trecut
Si e trist ca nu vei fi
Asa cum ai fost
Si trist e ca esti trist
Fericita eu insa
Sunt
Caci sunt
Iar tu nu esti
Plecat-am deci
Revenind doar cand vei fi
Tu
Dincolo de tine.

teoria relativitatii voastre

Si va iubiti
Si va doriti
Mai si va vorbiti
Cateodata
Printre dinti
Si va aruncati in
Beznele
Altora care
Au mai iubit
Au si dorit
Si-au mai si vorbit
Pe alocuri
Cand credeau
In ceea ce gandeau
Dar
Voi nu va iubiti
Voi va chinuiti
Torturati pe voi
Pentru niste
De-alde noi
Va si enervati
Dar nu mai bine
Mergeti de-nvatati
Ce-i acela om
Si de ce-i neom
Cand se cere doar
Sa iubeasca iar
Cum s-au mai iubit
Si au mai dorit
Alte siruri
Gloate
Mai asa
Netoate
Si priveste catre
Cerul cel de jos
Si poarta
Frumos
Lumina reflectata
De la ei din san
Caci nu oricare poate
Sa se dea pe spate
De o fericire
Cladita
Dintr-o manastire
Sihastria ta
O nimicnicie
Cand te gandesti
Cat e de pustie
Caci singur iti
Aduni, desparti
Gandurile-ti proprii
Ce nu pot fi
Decat slugile-ti
In hoarde mii

Ale insasi carnii
Teoria intreaga
Se si mai rezuma
La acelasi rand
La aceeasi gluma
Nu stim si pretindem
Ca nascut-am fost
Invatati cu sorti
La-ntamplare alesi
Si deci astfel
Mai trisam loial
Pentru a cuprinde
Lumea de-a ei coarde
Optice iluzii
Astfel oribitoare
Desi nu te mai doare
Esti calit
Caci fost-ai tu cladit
Din durerea lor
Si a celor ce veni-vor
Si te vor iubi
Si plecand si ei
Iti vor ridica
Temple si castele
Ca sa mori in ele.

In timp ce murim

Pentru ca ei au
Bunul simt
De a te dispersa
In bucatele
Ce le inghit
Atent si cu placere
Numai dupa ce ai murit
Pentru ca Vulturii
Ne intrec pe noi
In omenie
Si pentru ca ei
Simt mai multa placere
Din a dispersa
Moartea
Aspirand-o in vidul
Ce stie
Ca flautele triste
Nu sunt vina lor
Numai oamenii pot
Fi capabili
De a atenta la
A lor insusi
Proprie si singura viata prafuita
Momente
Iar sunetele
Ce pastreaza
In pielea si carnea gustoasa
Spalata de sangele
Gelatinizat
De nepasarea atmosferica
Si catalizatorii
Care ajuta
Doar
Sa uitam mai repede
Sa doara mai putin
Sau sa vedem
Dovada
Durerii inexitente
Sa gandim
De ce nu doare
Si daca ar trebui
Sa incercam
Sa suferim suferinta
Care
Nu doare decat
Cand plecand
Nu privesti inapoi
Uiti de voi
Toti care sunteti in mine
Si privesti doar
Catre tine
Unul
Singur si prafuit
Poate deja
Poate candva
Poate de la inceput
Deja murit.

Marmura ruginita

Nu sunt sigur
De siguranta ta
Nu pot sa stiu
Daca tu stii
Si cred
Ca nu ma pot increde
In ce simt si ce nu simt
In ce zic si ce nu zic
In ce vad si ce nu vad
Imi ascuzi putine
Treci totul
Sub tacerea care
Te indoiesti ca
O voi citi printre acele
Randuri nescrise
Sau cele ostentative
Impartasite cu toti
Si poate vrei
Si poate ceri
Cand dormi
Sa te trezesti
Si sa nu vezi
Ce ti se cere
Doar sa vezi si sa atingi
Un alt venin
O alta miere
Eu n-o s-astept
Nu o sa strig
Ci doar
O sa trec
Pe langa
Cand o sa vad
Cum zambesti de dragul lor
Si nu al tau propriu
Instinct
Care sa nu fie
De la sine inteles
Ci doar
De tine inteles
Transparent
Si ruginit
Gand
Plasmuit in tine
Fara alte fire
Ce le trag ei
Care te stiu
Si stiu bine
Cat de mult vrei
Sa fii jucat
Incat sa nu iti ramana
Decat un singur act
In care sa nu reusesesti decat
Sa iti dai
Ultima suflare
Si sa te transformi
In marmura
Uitarii
Atata racoare
Atata pudoare
Atata dezmat
Atata durere
Atata placere
Ruginita

Crezurile nimanui

Si da si nu
Si mi-i dor se te iubesc
Si mi-i dor sa te uit repede
Caci te-ai retinut prea mult in gara
Mi-ai oprit trenul si in asteptare
S-au urcat prea multi straini in el
Tu mi i-ai trimis
Eu am fost doar educata si i-am intampinat
Si i-am iubit pe toti
Si i-am uitat pe toti
Caci si da si nu
Nu poti avea totul asteptand nimic
Si nu poti primi nimic asteptand totul
Nu mai suntem copiii aceia de ieri
Acum suntem copiii nimanui
Suntem strainii care se plac din primul minut
Se privesc mai atent la al doilea
Si in al treilea descopera prea multe
Descopar ca nu stii sa descoperi
Ca trebuie sa arunc cartile
Ca deja ti-am zis totul
Si tu tot nu ai putut sa modelezi macar o scena
O scena, un act
In care sa pot si sa dezbat
O alta viata sa joc si sa simt acea placuta
Victorie de dupa
Cand
Ma voi intoarce cu spatele
Si voi pleca razand de talentul care se hraneste
Din toate neadevarurile frumoase
Imbracate doar de situatii care nu se creeaza
Ci care se nasc din ambii
Din momentele pe care nu le planuim
Desi itele sunt trase tot de unul
Care a planuit totul
De acel care va sti sa plece dar care nu stie limita
De acel care priveste rece
Si simte atat de bine vidul inecat incat
Pluteste in el la fel ca in lichidul
Vital mortii
Si alte seruri din care nasc realitatile celor
Care par in ochii lui ca niste marionete
Ale lui insusi
Ale lui desi create de ei pentru a-l distra
Tot pe el
Dar nu de dragul meu
De dragul meu trebuie sa nu-mi fii drag sau drog
Inotam in alte ganduri
Plutim desupra altor vise pagane
Si ma inveti rosturi care te fac sa crezi
Sa te indoiesti de crezuri ca mai apoi
Sa incepi sa nu mai crezi ca te poti indoi
Si e banala fericirea de lunga durata
Si e trista fericirea de scurt metraj

Dar ne simtim simtamintele
Le putem atinge nemurirea efemera
Si totul se duce si se intoarce in jurul
Si ocolind
Acel dintai ultim minut
Ce a nascut
Ca sa omoare
Mometul in care s-a hotarat totul
Cand te-am vazut
Am trecut prin
Si am luat din
Doar imaginile create de alta
Momentul cand
Totul se destrama
In fire de matase
De culoarea
Triunghiului de pe degetele mele
Caci dorul are trei laturi
Impostorul creator
Orgoliosul obtuz
Si
Regretabilul ganditor
Dar sunt putini ei
Prea putini ca sa ma aduca iarasi
In pragul acesta al
Disperarii noastre
In pragul de durere
Prea inalt
Si prea
Mult prea
Seducator de
Reconfortant
In a ne lasa prada
Racelii metalelor.

Imagini imaginare

Si-mi esti fericit
Si oare o sa dureze indestul
Incat
Sa-ti ajunge pana la o viitoarea fosta fericire?
Eu nu sunt
Eu nu sunt acolo ca sa te vad, dar
Stiu cum e sa stii ca traiesti pentru putin
Caci acel mult nu-ti va apartine
Sau poate l-ai aflat deja si te bucuri
Si constiinta faptului te mistuie
Nu puteai sa mai astepti
Nu puteai sa te opresti si sa mai stai in ploaie fara sa imbratisezi altceva
Decat a mea absenta?
Atat a fost de greu sa ma astepti
Sa uiti de toate si de toti
Sa te gandesti ca atunci cand voi ajunge
Voi fi unica care va ramane pentru totdeauna
Si daca nu in realitate macar in gand
Dar tu nu
Tu ai plecat catre o alta paralela
Spre o alta intuitie
Spre un alt pamant
Pamantul ce nu-mi apartine
Ce-i sfant si pe care nu pot calca
Iar sa zbor nu m-ai invatat defel
Ai uitat
Ai uitat ca alergam spre tine
Si stiu
Stiu ca ar fi fost frumos fiindca as fi
Fost
Dar ma sufoc
Respir greu
Pietrele tale ma apasa
Imi adancesc orbitele si ma cufunda in amintiri
In legile normative sufletesti
In viata pe care am cladit-o alaturi
Si care tu ai facut-o cioburi mii
Nu stiu cum ai putut
Cum ai indraznit sa
Te condamni la atata fericrire
Fiindca eu te-as fi salvat
Te-as fi ruinat si ai fi creat fericire tu
Nu sa te complaca ea in a ei
Stransoare calda si molcoma
De mucegai verde
Otravit
Suferinta tu
Imi esti datoare cu o alta
Incercare de a construi
O alta lume
Straina celor straini
Caci ninge doar in curtea mea
Si ploua dar la mine
Sub acoperisul de care
Greu ne este
Sa ne despartim
Confortabil pacat
Imi esti si vei ramane
O ipoteza doar
Din
Fragmentul altei vieti
Imaginare.

Arcuri

Mi-e cald atunci
Si mi-e bine prea
Dar imi amintesc ca
Cu toate ca pretinzi a fi
Mai brutal si mai crud
Ma menajezi cu acel
Al tau unic
Arc de foc
Imi surazi si eu
Nu stiu daca ma cred
Atunci cand incerc sa-mi
Patrund in ganduri
Ca sa te aflu acolo
Si esti
Si pleci imediat
Caci realitatea e
Zbuciumul nu al acestui
Arc
Ci al celui diametral
Opus
E garantat ca vei ramane
Doar atunci cand
Imi vei rapune dubiile
Strigandu-mi veninurile
Toate cate pot fi
Fara se le indulcesti
Cu otravuri pastelate
Desi e frumos
Stiu
E placut
Stiu
E comod
Stiu
Dar e durabil?
Dar e sincer?
Dar schelet are?
Dar tu esti?
Sau nu esti?
Ceea ce pari a fi
Cand lipsesti
Si mi-i dor in clipa
De dupa
De cealalta forma
A realitatii
Care ar fi putut
Fi
Daca as fi intins un alt
Arc
O alta coarda sa fi
Atins
Pe tine sa te fi strigat
Sa te fi atins
Metalul
S-ar fi topit?
Te-ai fi lasat
Abandonat
Mie?
Nu, nu stii
Nu esti sigur
Si vrei neindoielnica
Siguranta
Ca iti voi raspunde
Sau si mai mult:
Ca voi simti ceea
Ce ti-ar placea tie
Sa simt
Si stii tu oare?
Daca eu simt?
Imi vei zice
Vreo data
Ceva
Orice?
Neimpovarat de un alt
Arc
Indoielnic..

Sunete amorfe

Plutesc intre cer si ape
Zbor de-a lungul anilor nostri
Si ma tem ca te voi uita iarasi
Pe tine primul si pe el ultimul
Iar visele imi vor deveni
Ori frumoase ori urate
Si nu-mi place ideea de a alege
Le vreau pe ambele
Fetele lor atat de dulci
Atat de suave cu parul gri si cu riduri
Atat de netede si cu nasuri perfecte
Si mi-i dor sa te vreau
Dar mereu ma obligi sa te uit
Si iarasi ma refugiez in vietile lor
In atat de multe vieti incat
Uit treptat din ce materie a fost creata a mea viata
Caci urmele adanci nu se spala
Desi se uita
Iar dezamagirile sunt atat de frecvente incat
Nu mai doresc alte dorinte
Vreau doar sa te vad suferind incat
Sa te mai pot dori o alta data
Fericirea ma dezgusta iar tu
Ma dezgusti si mai mult cand esti ametit de ea
Caci ele toate te pot face fericit si fericita
Si tu nu vrei sa fii trist si trista
Sa plangi, sa taci si sa citesti in mine
In parul meu cazut de atatea frunze
In patul meu plin de laude straine si reci
In geamul meu ce priveste spre
O alta lume
Una nemaivazuta
Una nemaisimtita
Una nemaiauzita
Caci in sunetele acelea eu as putea muri fericita
Sau poate as trai doar trista
Caci de tristeti mi-i dor, de dureri
Ce isi au radacinile in noi
In lucrurile inventate ca sa fie vazute
Doar de noi
Simtite, vazute, auzite si pierdute ca apoi regasite
Doar de noi
Caci imi doream acelasi lucru
Si acelasi lucru inca imi mai doresc
Acelasi la fel ca toate
Dar in acelas timp
Divers ca fapt in esenta lui
Insa doar farse si neadevaruri
E tot ce iti pot da atunci cand tu renegi evidentul si crezi
Si crezi in ridicol
Si crezi ca te-as judeca
Si crezi ca te-as respinge
Si crezi ca esti prea bun pentru mine
Ei bine nu esti
Nu ai fost si nu vei fi niciodata mai bun ca mine
Eu sunt prea buna pentru mine, tu - nu
E o lumea a disperarii, o lumea a carnii
A trupurilor evident dezgolite si uitate
In clipa de dupa
O lume a mortilor
O lume in care eu vad mortii si ei ma vad pe mine
Lumea asta care imi sopteste sa ma despart
Sa ma desparte de mine
O lume in care lacrimile se cer chemate intens
O lume a fictiunilor in care eu adorm
Si ma trezesc in viata altora
Fictiva si aceasta din urma
Iar dorurile apartin doar nedoritilor
O lume fara lume
O lume ce te iscodeste si te descoase cu privirea
La lumile tale, la cele inventate
De tine si doar
O lumea in care eu vreau si vreau si
In care mereu voi vrea
Doar atat cat sa nu pot duce
O lume in care suferinta te face sa o poti suferi
Pe lumea care nu-ti poate da suferinte
Iar momentele in care cunosti un strain
Si mai mult de o secunda nu-ti trebuie
Caci in a doua alungand-ul din simple motive lumesti
Aceste momente ma fac sa plang fara sa imi implor lacrimile
Aceste momente cand vad in alte nuante
Aud in alte game si simt in alte praguri
Aceste momente de mi le-ai da necontenit
Poate ca m-as iubi la infinit
Poate as simti infinitul fara ca el sa ma cunoasca
Poate as vrea sa il caut
Poate as vrea sa mor si sa te vad cum ma vad pe mine
Mortii mei
Poate ca as trai atunci
Dar gandurile se lumineaza repede
Caci intunericul e prea dulce
Si prea scump
Prea vast
Pentru un singur personaj.

Oricare, oriunde, oricand, oricum..

Era sa fie intr-o seara nu prea tarzie, o seara pustie si total lipsita de suflari pe o raza de douazeci de metri in aparenta dar de fapt mii de kilometri in realitate. Ii era dor de cineva, vroia sa sarute o gura de fata, una oarecare dar mai cu seama una straina si care nu va pune prea multe intrebari dar care cu timpul nici nu va avea nevoie sa o faca. Vroia trecutul inapoi, vroia cateva informatii despre viitor si vroia un prezent total diferit.
  Pare a fi o poveste istorisita in intamplari deja intamplate, pare a fi o poveste povestita de prea multe ori sau sa fie oare o povestire cu personaje fantastice?
  Gandurile nu o ascultau, nu vroiau sa stea la cald, vroiau zapada, frig, inghet - inimi de gheata vroiau. Nu suporta bunatatea oamenilor fiindca stia ca neconditionata poate fi mult mai mult probabil ura decat iubirea, iar iubirea insasi nu ii era prietena. Caci si-a dorit de mica sa nu i se intample asa ceva si peste ani si-a amintit cauza si motivul si nu a reusit nici pana acum - in seara aceasta - sa decida ce a fost: un motiv sau o cauza.
   Si din cate se intelege era seara aceea care parea sa fie, era seara care trebuia sa o tina treaza fiindca erau lucruri ce trebuiau clarificate, rafturi de sters, praf de inlaturat, inimi de inghetat, amintiri de ucis, visuri de anulat, conversatii de amintit, conversatii de uitat, conversatii de planificat, inventii..
 - Deci iti amintesti?
 - Limpede ca in prima zi..
 - Aminteste-mi!
 - Ce?
 - Dar nu ai zis tocmai ca..
 - Da, dar altceva, cu totul altceva.
 - Zi-mi, nu ma cruta.
 - Acea dimineata cand m-am trezit din nu al tau pat si am iesit in curte in pantalonii lui. Apoi o alta dimineata cand un altul ma tinea in brate, apoi un altul care dormea cu spatele spre mine, apoi un altul caruia i-am furat un sarut doar ca sa-l compar cu celelalte doua trei ale altor straini de inainte lui. Apoi..
 - Taci.
 - Nu pot, trebuie sa uit, trebuie sa ma lasi sa plec..
 - Nu vei putea..
 - Stiu. Fiindca ii tin minte pe cei care nu au stiut sa-mi zica nu si tocmai de asta ii dispretuiesc enorm de mult. Si cu tine e aceeasi poveste, nu esti decat un altul si tu - unul care nu a stiut sa zica nu fiindca ai crezut in toata comedia mea. Si te dispretuiesc, si mi-e sila de bunatatea ta. Mi-e sila de mine cand ma apropii de tine si nu pot fi eu fiindca voi toti nu ati putea sa imi spuneti adevarul daca ati sti, daca ati sti..
 - Ce anume sa stiu? Ca esti o femeie usoara? Ca nu..
 - Da - ca nu v-am iubit pe nici unul fiindca nu ati stiut sa muriti sau cel putin nu ati incercat, ca drept comunicare folositi replici gata facute, politeturi pentru fete si nu adevaruri pentru femei..
 - Am stiut din totdeauna.
 - Stiu, din acest motiv si te dispretuiesc, ca nu ai plecat. Trebuia sa pleci, poate te-as fi iubit atunci sau poate macar nu te-as fi desconsiderat intr-atat..
 - El ti-a zis nu, nu-i asa?
 - Da.
 - Din acest motiv il vrei? Ca sa te dezamagesti dupa ce vei afla ca nu e totusi personajul pe care tu ti l-ai inchipuit, pe care tu l-ai creat in mintea ta ce genereaza lumea-ti bolnava care te omoara?
 - Da.
 - Si ce mai astepti?
 - Nimic, asta e tot. Asa iubesc eu, de la distante stabilite de regulile altei lumi..
 - Esti o proasta daca..
 - Stiu. El iubeste in mod terestru pe o alta. E bine asa, poate astfel ii voi iubi pe ambii si nu voi indrazni sa intreprind nimic din incertitudinea de a alege intre ei..
 - Esti o..
 - E doar atat, parul lui, si mainile, ochii, nasul, mainile, mainile, mainile...
Era seara aceea cand totul a revenit la normal. Seara cand totul a ramas cum era, suspendat in adevarul mincinos, in minciunile pe jumatate adevarate, in mizeria de a trai doar atat cat sa intelegi ca ori ti-ar mai trebui o viata ca sa faci totul asa cum nu trebuie ori ca nici aceasta viata ce iti e data nu se merita.
  Dar gandul la ele o mai macina inca, ele - toate acelea care au parasit-o si care or vor mai parasi inca. Ele au iubit doar ceea ce le-a oferit ea, fictiuni, gadurile lor ce ea le materializa in simple cuvinte ce creau trecuturi false din care se nasteau supozitii total eronate dar care le alimentau iubirea lor putreda. Ele nu au iubit-o si nici ei nu au fost mai capabili.
  Oricine ar fi putut sa vada, numai sa se fi oprit putin din alergat si sa se intrebe - dar noi din ce motiv facem ce facem, noi ce asteptam unul de la altul, noi de ce suntem noi si de ce nu putem fi oricine altcineva?
  Asta era - oricine altcineva, oricare, oriunde, oricand, oricum..
Era nevoie de un simplu cuvant, sau poate de putin mai multe - era insa nevoie de haina aceea a cuvintelor, de haina care trebuia aruncata si nicidecum folosita, caci cuvintele nu au nevoie de haine. Sa taci si sa simti cum esti tacut , sa simti lipsa simturilor, sa simti inexistenta celuilalt si sa stii, sa stii ca oricare ar fi putut oriunde sa te vada oricand trecand si oricum sa te opreasca.

Iarasi imi esti departe
Caci nu stii
A te impune
In ale mele
Ganduri
Si te uit
Si e usor
Caci tu
Nu meriti
Nimic ce
Te-ar face
Monoton
Deci te las
In praf
Si-ti sterg
Urmele grele
Din iluziile
Doar ale mele

Si mi-i dor
Si dorul trece
Se-ntelege
Fiindca ei
Si ele toate
Mi te iau
Si eu te las
Caci nu vreau
Mai mult de-un pas
Catre
Trecut

Insa de-ar fi
Sa fie oare
Precum vreau
Atunci ar fi
Sa nu mai fie
Nici un pic
De viata-n tine
Caci eu vad
Doar lipsa ta
Si-i mai dulce
Decat acea
Absenta vaga
Cand imi esti
Si nu ti-s draga
Cand esti acolo
Langa
Iar eu sunt
Absenta
Iarasi.

Cobor spre tine
Pentru a ridica
Greutatile lor
Si ma plec mie
Pentru a nu cadea
In cerul tau
Si nu e greu
E doar
Extrem de
Dificil
Sa-ti spun
Ca nu-mi esti
Stapan
Si nici ai tai
Ani
Tot nu-i poti
Supune tie
Dar fie
Ma rog
Si-mi pare
Ca nimeni
Inafara de tine
Nu te stie.

Printre lentile

Mere rosii
Si nu te priveste
Sunt ale mele
Iar daca totusi
Vrei
Atunci cauta
In alta parte
Eu nu te vreau
Si nici nu te iubesc
Ce banalitati
Sa te repeti
Pentru placerea
Efemera
A unui viitor
Strain
Si as fuma
Si eu un gand
Dar e seceta
De ganduri
Si de-ar fi
Sa ma intreb
Intrebari ce nu
Se intreaba
Atunci e
Evident
M-am luat
De incheieturi
Cu vertebrele
Unei alte vieti
Si rezumand
Toata cenusa
Ajung la
Rascruce
Si ma aleg
Tot pe mine
Aceea dintre
Voi
Toti atotstiutorii
Cu intelepciuni
Fumegande
Imprumutate
Rasturnate de amicii
Lor, de fumuri
Si imaginea
E aceeasi
Doar renovata
Putin
Retusata cu pensula
Sangeranda
Si timpul
El tot catre
Tine se indreapta
Pentru
A mi te lua
'Ca doar esti
A mea
Din urma
Placere
Lentila
Tu
Distorsinand
Adevarurile lor
Inventandu-l pe al meu
Unicul
Relativ punct
De referinta
In determinarea
Unui alt
Personaj fictiv
In acest desen
Monocrom
Si strain de
Mana-mi fracturata
De atatea daruri
Zgarcite
Caci de-as putea
Ti-as mai lua
Si ce nu ai
Sau ai avut
Vreodata
Lentila
Care distorsioneaza
Hai, imagineaza un asa loc
Pustiu si fluid
In care sa curgem
In timp
Iar el sa se scurga din noi
Doar atunci
Si numai
Cand
Tu vei fi
Caci ei, nu stiu
Ca tu
Nu existi
Eu insa
Te cunosc
Te-am vazut prin
Lentilele
Acelui miop
Si ai ramas sa fii
Tu, poate
Un descendent
Al imaginilor
Si soarelui care
Te naste
Ca dupa
Sa te ingroape in
Intuneric
Deci
Pleaca tu
Si lasa-mi ideea
Eronata
Caci ma complac
In viata-ti
Fictiva
Iarasi.

Obisnuinte

Plec si ma las
Tie prada
Si altor vise
Straine
Si te ascult
Si ma aud
Si ii privesc
Observ
Cum pleaca toti
Si revin
Din dedesubturi
Iar de vei
Urca mai sus
Si vei privi
Spre platformele
Pe care stau
Ei, zeii
Altii decat cei
Banali
Arunca sageti
De foc
Si topeste gheata
Ce reflecta imaginile
False
Fiindca dor ochii
De plumbul tau
Iar eu o sa revin
Spre locul
Uitat de toti
Spre mine
Si pamantul
Tau
Ca sa am
Un alt punct
De pornire.

Imi esti aer si pamant

Zbor deasupra gandurilor
Si le vad cum danseaza
Salta din talpi
Prafuiesc alte ganduri
Zburda tinandu-se
De fustele si mainile
Cersetorilor
Caci sunt oarbe
Si vad prea putine
Vad doar in realitate
Ce vedem noi in noapte
Si ma gandesc ce fac
De fapt
Cand inot in gandurile altora
Arat ca mine?
Sau arat divers
Plutesc iarasi si
Respir sacadat
Toarna in pahare
Miere si venin si
Vin de la vipera
De la sanu-ti de foc
Si fii multumit
Ca nu cumpar
Si nu vand
Produse expirate
Eu nu pot sa te mint
Imi cunosti talpile
Si ma lasi sa inot in tine
Tu pamantule viseaza
La o alta gravitatie
Insa pana la
O alta viata
Suporta greutatea toata
A gandului
Caci zbor si il vad
Cat de agale paseste
Peste oceanele-ti secate
Cat de tare apasa
Pe sufletu-ti impietrit
Si nu stiu
Si nu vreau
Si nu pot
A face nimic
Caci imi esti aer
Si pamant
Dar al nimanui esti
Tu doar de suporti
Zilele
Si ne lasi in tine
Morti
Esti bland si
Rabdator
De ce esti mort si viu?
Tu Pantule
Mai rabda putin..

Trepte catre tine

Mai sunt bucati de gheata

Cioburi din geamurile tale 

Si tu inghiti doar noduri 

Tacere si epitaful uitat 

Abrupt de tot 

Iti este pieptul 

Si ma arunc in el 

Sinuciderea asta doare? 

Oare? 

Ai uitat cum se face 

Rugina ti-a acoperit ochii 

Ai plans 

Acuma dormi si uita 

S-au stins luminile de neon 

Te vad acum 

Esti nud si alergi in tine 

Esti tot o ceata si-un vant 

O miasma de mucegai 

Tu dormi si zambesti 

Imi place acea lume 

De dincolo de noi 

Te dor unghiile 

Iti cad dintii 

Te vezi? 

Constient? 

Anii tai au murit 

Si ei te asteapta 

Vino si bate-mi 

Postavurile pline de molii 

E gri si vreau 

Mercur in vene 

Ia-ma cu tine 

Du-ma departe 

Lasa-ma acolo 

Apoi iarasi te duci

La dreapta 

La stanga 

Gaseste-ma in gandu-mi 

Trimis tie in trecut 

Imi amintesc 

Dar trebuie 

Sa te uit din nou 

Adorm si nu stiu 

Cat trebuie sa dorm 

Caci se cere

O infuzie 

Din plantele 

Ce ti-au crescut in spate 

Esti orb si cauti 

Nu vezi

Si nu poti 

Si implori sa vorbesti 

Graiul costa 

Sufluri opintite 

Esti batran si bolnav 

Mori iarasi 

Gata - esti viu iarasi 

Ai vazut? 

Cat de orb poti fi..

İ

Am atatea ierni traite pe acest pamant rece si inca nu m-am hotarat daca se merita sa incurajez viata. Caci nu imi plac standardele ce se cer si nicidecum nu ma pot adapta. Nu vreau sa duc o viata buna desi se cere, nu vreau sa traiesc fericita desi se intelege ca asa si va fi, nu vreau sa iubesc desi nici nu pot, nu vreau sa vorbesc mult desi nimeni nu ma obliga, nu vreau sa corespund cerintelor desi sunt datoare s-o fac dar de cele mai multe ori lipsesc din banca mea, nu vreau sa pierd din prea mult desi e evident ca deja m-am pierdut - in mai putine cuvinte imi vreau o constiinta spalata de toate prafurile lumesti. Vreau sa ascult si sa citesc si sa privesc. Vreau sa cred, vreau sa simt si vreau sa doara. De la sine vreau sa vina si nu de la sine inteles.
Ar fi trebuit sa fiu altfel ca sa te intalnesc si ca sa ma fi bucurat deja de tot ce mi-am dorit si sa imi traiec procesul de descompunere in liniste. Dar altfel nu stiu cum e sa fii, eu nu pot fi decat asa cum deja nu mai pot fi, mi se duce gandul la zilele cand am facut asa cum trebuia sa fac si nu astfel cum am vrut si am simtit, sunt acuma pe acelasi drum, inca nu pot derapa - nu am destula putere si nici nu ma mai poate ajuta nimic. Cartile ma ajuta sa comunic cu mine, nu ma invata nimic nou, sau mai bine zis nu reusesc eu sa invat nimic nou - doar comunic cu eu-rile mele trecute si nazuiesc spre o escapada care sa dureze fractiuni de milenii pana la apogeul final .
Si sunt egoista, vreau sa am mai mult. Vreau mai multi bani, mai multe carti, mai multe obiective, mai multe fotografii, mai multe nopti nedormite, mai multe zile nemancate, mai multe conversatii intiparite in minte, mai multi oameni pe care sa vreau sa-i cunosc, mai multa apa, mai multa iarna, mai multa lumina filtrata prin geamuri fumurii. Imi vreau zilele mele, destinate mie si nu unui bastard privat de lumina si cuvant. Imi vreau imaginea vazuta printr-o bucata de sticla colorata albastru-azur si vreau sa vad in rosu imaginile care vor muri in zilele cand eu nu voi mai fi. Vreau sa vad flori uscate pe morminte pustii si vreau ca tu sa fii fericit chiar daca fericirea e atat de putina incat nici sie nu-si ajunge.

Vreau sa stau in patul tau nu ca tarfa de aseara ci ca prietenul de maine care v-a fi oricand acolo daca o sa ai minutul acela pentru a ma chema. Vreau sa stam si sa facem haz de necazul nostru si sa aplecam urechea si umarul la necazul altora. Vreau sa ascult si sa tac si sa o facem impreunna si sa ne fie atat de placut incat sa nu mai vrem sa omoram tacerea. Vreau sa te pot privi astfel cum ma privesc pe mine cand citesc in gandurile celor care traiesc printre paginile din cartile mele ascunse printre haine. Vreau sa ma inveti sa inot si sa cant la chitara. Vreau sa invat sa impart cu altii si sa astept mai putin in schimb.
Imi vreau adevarul.
Mai sunt zile numarate si apoi o sa ma cufund iarasi in griul unui oras infim de colosala-i ingamfare. Desi mai mult nici nu am meritat. Noi am decis sa fim astfel, noi am aprobat legile urmandu-le si noi ne vom sapa groapa ingropandu-i acuma pe altii. Ma doare doar constiinta, desi durerea e prea minima incat sa caut si sa-mi administrez antidotul, ma doare si atat. Insa prea mult ne place durerea, societatea ne-a educat in durere, ne-a introdus-o in vene iar lipsa ne face sa cautam o supradoza. Nu - suntem un caz pierdut.
Se cere un exod in pamant, desi banuiesc ca si acolo e prea putin spatiu pentru atata ignoranta de sine.

"Evapora-te suflet de cenusa si cauta-ti culoarea in focul vietii de apoi. - O viata nemeritata, o viata inexistenta deci. Dar o viata deja traita."

Ceva ce nu-mi apartine

! Hai sa mototolim hartie..

Ma duc si vin spre ce am lasat in vise
Revin la tine cautandu-ma pe mine
Si ma intreb unde sunt
Atat de departe oare?
Sunt eu, te caut
Esti aruncat in vai
Ai parul nepieptanat
Si stiu ca iubesti sa fii surda
Claxoanele sunt dezastrul tau
Si sunetele acelea care apasa pe metal
Argint
Iar timpul ma intrece
El m-a gasit dar nu vrea sa-mi zica si mie unde
Te-am cautat pe sub radacini
Ieri iarasi mi-a inghetat fata
Dar tot nu ai aparut
Talismanele se invart in juru-mi
Tu te invarti in jurul lor
Caci nu crezi in ei
Si nici ei nu cred in tine
Urasti
Si nu esti tu
Ai omorat multe pasari la viata ta
Acuma
Indura moartea care ai sadit-o
Ai urmarit emotii
Ia si inghite prafuri
Otravite
Cat de mincinoasa esti
Traieste-ti adevarurile tale vechi acuma
Esti tu ca sa nu fiu eu
Deci hai sa nu mai fim concluzii
Sa zburam in adancurile cazilor ruginite
Hai si-om fi oameni
Du-te de cara apa la caii din curte
Ia si o mana de flori uscate
Ea le adora dar nu stie de ce
Sunt seci
Sunt ca ea
Sunt realitati abstracte
Sa traim deci in sfarsituri
Inceputul fiind al nestiutorilor
Murind pur si simplu
Pasta de dinti e mentolata si eu adorm
Picioarele goale stau peste plapuma rece
E cald si nu suport
Cartea mai asteapta
Am atatea sa ti le ascund
Nu sunt eu
Nu ma gasesc
Nu-mi apartin
Iarasi m-ai pierdut in baltoaca aceea
Iarasi au calcat in mine copiii
Acuma sunt multa de tot
Nu mai pot sa ma adun
Astept ploia sa ma inece
Gardurile asta si asteapta
Se sufoca si ele de atata chimie
Ma dor genunchii
Nu mai ingenunchez
Nu te cred
Minti
Esti un personaj pierdut
Du-te de ma cauta
Si curata in baie tot sangele
Cu gust de menta
Alunec si cad
Capul mi l-am spart iar
De perna lor
Scandurile ma incalzesc
Si roseata verzuie a sicriului
Caci m-am gasit
Eram langa.