Imi esti aer si pamant

Zbor deasupra gandurilor
Si le vad cum danseaza
Salta din talpi
Prafuiesc alte ganduri
Zburda tinandu-se
De fustele si mainile
Cersetorilor
Caci sunt oarbe
Si vad prea putine
Vad doar in realitate
Ce vedem noi in noapte
Si ma gandesc ce fac
De fapt
Cand inot in gandurile altora
Arat ca mine?
Sau arat divers
Plutesc iarasi si
Respir sacadat
Toarna in pahare
Miere si venin si
Vin de la vipera
De la sanu-ti de foc
Si fii multumit
Ca nu cumpar
Si nu vand
Produse expirate
Eu nu pot sa te mint
Imi cunosti talpile
Si ma lasi sa inot in tine
Tu pamantule viseaza
La o alta gravitatie
Insa pana la
O alta viata
Suporta greutatea toata
A gandului
Caci zbor si il vad
Cat de agale paseste
Peste oceanele-ti secate
Cat de tare apasa
Pe sufletu-ti impietrit
Si nu stiu
Si nu vreau
Si nu pot
A face nimic
Caci imi esti aer
Si pamant
Dar al nimanui esti
Tu doar de suporti
Zilele
Si ne lasi in tine
Morti
Esti bland si
Rabdator
De ce esti mort si viu?
Tu Pantule
Mai rabda putin..

Trepte catre tine

Mai sunt bucati de gheata

Cioburi din geamurile tale 

Si tu inghiti doar noduri 

Tacere si epitaful uitat 

Abrupt de tot 

Iti este pieptul 

Si ma arunc in el 

Sinuciderea asta doare? 

Oare? 

Ai uitat cum se face 

Rugina ti-a acoperit ochii 

Ai plans 

Acuma dormi si uita 

S-au stins luminile de neon 

Te vad acum 

Esti nud si alergi in tine 

Esti tot o ceata si-un vant 

O miasma de mucegai 

Tu dormi si zambesti 

Imi place acea lume 

De dincolo de noi 

Te dor unghiile 

Iti cad dintii 

Te vezi? 

Constient? 

Anii tai au murit 

Si ei te asteapta 

Vino si bate-mi 

Postavurile pline de molii 

E gri si vreau 

Mercur in vene 

Ia-ma cu tine 

Du-ma departe 

Lasa-ma acolo 

Apoi iarasi te duci

La dreapta 

La stanga 

Gaseste-ma in gandu-mi 

Trimis tie in trecut 

Imi amintesc 

Dar trebuie 

Sa te uit din nou 

Adorm si nu stiu 

Cat trebuie sa dorm 

Caci se cere

O infuzie 

Din plantele 

Ce ti-au crescut in spate 

Esti orb si cauti 

Nu vezi

Si nu poti 

Si implori sa vorbesti 

Graiul costa 

Sufluri opintite 

Esti batran si bolnav 

Mori iarasi 

Gata - esti viu iarasi 

Ai vazut? 

Cat de orb poti fi..

İ

Am atatea ierni traite pe acest pamant rece si inca nu m-am hotarat daca se merita sa incurajez viata. Caci nu imi plac standardele ce se cer si nicidecum nu ma pot adapta. Nu vreau sa duc o viata buna desi se cere, nu vreau sa traiesc fericita desi se intelege ca asa si va fi, nu vreau sa iubesc desi nici nu pot, nu vreau sa vorbesc mult desi nimeni nu ma obliga, nu vreau sa corespund cerintelor desi sunt datoare s-o fac dar de cele mai multe ori lipsesc din banca mea, nu vreau sa pierd din prea mult desi e evident ca deja m-am pierdut - in mai putine cuvinte imi vreau o constiinta spalata de toate prafurile lumesti. Vreau sa ascult si sa citesc si sa privesc. Vreau sa cred, vreau sa simt si vreau sa doara. De la sine vreau sa vina si nu de la sine inteles.
Ar fi trebuit sa fiu altfel ca sa te intalnesc si ca sa ma fi bucurat deja de tot ce mi-am dorit si sa imi traiec procesul de descompunere in liniste. Dar altfel nu stiu cum e sa fii, eu nu pot fi decat asa cum deja nu mai pot fi, mi se duce gandul la zilele cand am facut asa cum trebuia sa fac si nu astfel cum am vrut si am simtit, sunt acuma pe acelasi drum, inca nu pot derapa - nu am destula putere si nici nu ma mai poate ajuta nimic. Cartile ma ajuta sa comunic cu mine, nu ma invata nimic nou, sau mai bine zis nu reusesc eu sa invat nimic nou - doar comunic cu eu-rile mele trecute si nazuiesc spre o escapada care sa dureze fractiuni de milenii pana la apogeul final .
Si sunt egoista, vreau sa am mai mult. Vreau mai multi bani, mai multe carti, mai multe obiective, mai multe fotografii, mai multe nopti nedormite, mai multe zile nemancate, mai multe conversatii intiparite in minte, mai multi oameni pe care sa vreau sa-i cunosc, mai multa apa, mai multa iarna, mai multa lumina filtrata prin geamuri fumurii. Imi vreau zilele mele, destinate mie si nu unui bastard privat de lumina si cuvant. Imi vreau imaginea vazuta printr-o bucata de sticla colorata albastru-azur si vreau sa vad in rosu imaginile care vor muri in zilele cand eu nu voi mai fi. Vreau sa vad flori uscate pe morminte pustii si vreau ca tu sa fii fericit chiar daca fericirea e atat de putina incat nici sie nu-si ajunge.

Vreau sa stau in patul tau nu ca tarfa de aseara ci ca prietenul de maine care v-a fi oricand acolo daca o sa ai minutul acela pentru a ma chema. Vreau sa stam si sa facem haz de necazul nostru si sa aplecam urechea si umarul la necazul altora. Vreau sa ascult si sa tac si sa o facem impreunna si sa ne fie atat de placut incat sa nu mai vrem sa omoram tacerea. Vreau sa te pot privi astfel cum ma privesc pe mine cand citesc in gandurile celor care traiesc printre paginile din cartile mele ascunse printre haine. Vreau sa ma inveti sa inot si sa cant la chitara. Vreau sa invat sa impart cu altii si sa astept mai putin in schimb.
Imi vreau adevarul.
Mai sunt zile numarate si apoi o sa ma cufund iarasi in griul unui oras infim de colosala-i ingamfare. Desi mai mult nici nu am meritat. Noi am decis sa fim astfel, noi am aprobat legile urmandu-le si noi ne vom sapa groapa ingropandu-i acuma pe altii. Ma doare doar constiinta, desi durerea e prea minima incat sa caut si sa-mi administrez antidotul, ma doare si atat. Insa prea mult ne place durerea, societatea ne-a educat in durere, ne-a introdus-o in vene iar lipsa ne face sa cautam o supradoza. Nu - suntem un caz pierdut.
Se cere un exod in pamant, desi banuiesc ca si acolo e prea putin spatiu pentru atata ignoranta de sine.

"Evapora-te suflet de cenusa si cauta-ti culoarea in focul vietii de apoi. - O viata nemeritata, o viata inexistenta deci. Dar o viata deja traita."