Seceta

Sunt
Si dispar cand te vad
Esti
Si incetezi sa fii
Cand te aproprii
Oare sa fie o boala
Oare sa fie o scoala
Care invata
Si educa
Subtil
Si fara substanta
Sau sa fie doar
Distanta?
Si te las sa pleci
Fara sa te chem
Si te strig
Sa-ti zic ca nu simt
Si te privesc si
Caut in mine
Acele farame
Care sa te mane
Incotro sa te mane
Catre mine?
Nu.
Catre o substanta
Catre o distanta
Care sa apropie
Antagonismul
Acelor farame mii
Si sa te fac sa fii
Ce esti
Sa te fac sa recunosti
Ce nu ai fi fost
Sa te fac sa fi facut
Nefacutul
Nemaiauzitul?
Sa fii tu
Nu sa-mi pretinzi
Realitatea tuturor
Si da si nu
Si nu si poate
Si chiar hai
Si chiar pleaca
Nu vreau
A ta realitate
Ma sufoca
Si nu pot
Sa te fac sa revii
La ce ai fi fost
Dar deja trec
Si te las
Si te uit
Si nu ma mai tem
Caci necunoscut
Mi-ai fost doar in
Viitorul trecut
Si e trist ca nu vei fi
Asa cum ai fost
Si trist e ca esti trist
Fericita eu insa
Sunt
Caci sunt
Iar tu nu esti
Plecat-am deci
Revenind doar cand vei fi
Tu
Dincolo de tine.

teoria relativitatii voastre

Si va iubiti
Si va doriti
Mai si va vorbiti
Cateodata
Printre dinti
Si va aruncati in
Beznele
Altora care
Au mai iubit
Au si dorit
Si-au mai si vorbit
Pe alocuri
Cand credeau
In ceea ce gandeau
Dar
Voi nu va iubiti
Voi va chinuiti
Torturati pe voi
Pentru niste
De-alde noi
Va si enervati
Dar nu mai bine
Mergeti de-nvatati
Ce-i acela om
Si de ce-i neom
Cand se cere doar
Sa iubeasca iar
Cum s-au mai iubit
Si au mai dorit
Alte siruri
Gloate
Mai asa
Netoate
Si priveste catre
Cerul cel de jos
Si poarta
Frumos
Lumina reflectata
De la ei din san
Caci nu oricare poate
Sa se dea pe spate
De o fericire
Cladita
Dintr-o manastire
Sihastria ta
O nimicnicie
Cand te gandesti
Cat e de pustie
Caci singur iti
Aduni, desparti
Gandurile-ti proprii
Ce nu pot fi
Decat slugile-ti
In hoarde mii

Ale insasi carnii
Teoria intreaga
Se si mai rezuma
La acelasi rand
La aceeasi gluma
Nu stim si pretindem
Ca nascut-am fost
Invatati cu sorti
La-ntamplare alesi
Si deci astfel
Mai trisam loial
Pentru a cuprinde
Lumea de-a ei coarde
Optice iluzii
Astfel oribitoare
Desi nu te mai doare
Esti calit
Caci fost-ai tu cladit
Din durerea lor
Si a celor ce veni-vor
Si te vor iubi
Si plecand si ei
Iti vor ridica
Temple si castele
Ca sa mori in ele.

In timp ce murim

Pentru ca ei au
Bunul simt
De a te dispersa
In bucatele
Ce le inghit
Atent si cu placere
Numai dupa ce ai murit
Pentru ca Vulturii
Ne intrec pe noi
In omenie
Si pentru ca ei
Simt mai multa placere
Din a dispersa
Moartea
Aspirand-o in vidul
Ce stie
Ca flautele triste
Nu sunt vina lor
Numai oamenii pot
Fi capabili
De a atenta la
A lor insusi
Proprie si singura viata prafuita
Momente
Iar sunetele
Ce pastreaza
In pielea si carnea gustoasa
Spalata de sangele
Gelatinizat
De nepasarea atmosferica
Si catalizatorii
Care ajuta
Doar
Sa uitam mai repede
Sa doara mai putin
Sau sa vedem
Dovada
Durerii inexitente
Sa gandim
De ce nu doare
Si daca ar trebui
Sa incercam
Sa suferim suferinta
Care
Nu doare decat
Cand plecand
Nu privesti inapoi
Uiti de voi
Toti care sunteti in mine
Si privesti doar
Catre tine
Unul
Singur si prafuit
Poate deja
Poate candva
Poate de la inceput
Deja murit.

Marmura ruginita

Nu sunt sigur
De siguranta ta
Nu pot sa stiu
Daca tu stii
Si cred
Ca nu ma pot increde
In ce simt si ce nu simt
In ce zic si ce nu zic
In ce vad si ce nu vad
Imi ascuzi putine
Treci totul
Sub tacerea care
Te indoiesti ca
O voi citi printre acele
Randuri nescrise
Sau cele ostentative
Impartasite cu toti
Si poate vrei
Si poate ceri
Cand dormi
Sa te trezesti
Si sa nu vezi
Ce ti se cere
Doar sa vezi si sa atingi
Un alt venin
O alta miere
Eu n-o s-astept
Nu o sa strig
Ci doar
O sa trec
Pe langa
Cand o sa vad
Cum zambesti de dragul lor
Si nu al tau propriu
Instinct
Care sa nu fie
De la sine inteles
Ci doar
De tine inteles
Transparent
Si ruginit
Gand
Plasmuit in tine
Fara alte fire
Ce le trag ei
Care te stiu
Si stiu bine
Cat de mult vrei
Sa fii jucat
Incat sa nu iti ramana
Decat un singur act
In care sa nu reusesesti decat
Sa iti dai
Ultima suflare
Si sa te transformi
In marmura
Uitarii
Atata racoare
Atata pudoare
Atata dezmat
Atata durere
Atata placere
Ruginita

Crezurile nimanui

Si da si nu
Si mi-i dor se te iubesc
Si mi-i dor sa te uit repede
Caci te-ai retinut prea mult in gara
Mi-ai oprit trenul si in asteptare
S-au urcat prea multi straini in el
Tu mi i-ai trimis
Eu am fost doar educata si i-am intampinat
Si i-am iubit pe toti
Si i-am uitat pe toti
Caci si da si nu
Nu poti avea totul asteptand nimic
Si nu poti primi nimic asteptand totul
Nu mai suntem copiii aceia de ieri
Acum suntem copiii nimanui
Suntem strainii care se plac din primul minut
Se privesc mai atent la al doilea
Si in al treilea descopera prea multe
Descopar ca nu stii sa descoperi
Ca trebuie sa arunc cartile
Ca deja ti-am zis totul
Si tu tot nu ai putut sa modelezi macar o scena
O scena, un act
In care sa pot si sa dezbat
O alta viata sa joc si sa simt acea placuta
Victorie de dupa
Cand
Ma voi intoarce cu spatele
Si voi pleca razand de talentul care se hraneste
Din toate neadevarurile frumoase
Imbracate doar de situatii care nu se creeaza
Ci care se nasc din ambii
Din momentele pe care nu le planuim
Desi itele sunt trase tot de unul
Care a planuit totul
De acel care va sti sa plece dar care nu stie limita
De acel care priveste rece
Si simte atat de bine vidul inecat incat
Pluteste in el la fel ca in lichidul
Vital mortii
Si alte seruri din care nasc realitatile celor
Care par in ochii lui ca niste marionete
Ale lui insusi
Ale lui desi create de ei pentru a-l distra
Tot pe el
Dar nu de dragul meu
De dragul meu trebuie sa nu-mi fii drag sau drog
Inotam in alte ganduri
Plutim desupra altor vise pagane
Si ma inveti rosturi care te fac sa crezi
Sa te indoiesti de crezuri ca mai apoi
Sa incepi sa nu mai crezi ca te poti indoi
Si e banala fericirea de lunga durata
Si e trista fericirea de scurt metraj

Dar ne simtim simtamintele
Le putem atinge nemurirea efemera
Si totul se duce si se intoarce in jurul
Si ocolind
Acel dintai ultim minut
Ce a nascut
Ca sa omoare
Mometul in care s-a hotarat totul
Cand te-am vazut
Am trecut prin
Si am luat din
Doar imaginile create de alta
Momentul cand
Totul se destrama
In fire de matase
De culoarea
Triunghiului de pe degetele mele
Caci dorul are trei laturi
Impostorul creator
Orgoliosul obtuz
Si
Regretabilul ganditor
Dar sunt putini ei
Prea putini ca sa ma aduca iarasi
In pragul acesta al
Disperarii noastre
In pragul de durere
Prea inalt
Si prea
Mult prea
Seducator de
Reconfortant
In a ne lasa prada
Racelii metalelor.

Imagini imaginare

Si-mi esti fericit
Si oare o sa dureze indestul
Incat
Sa-ti ajunge pana la o viitoarea fosta fericire?
Eu nu sunt
Eu nu sunt acolo ca sa te vad, dar
Stiu cum e sa stii ca traiesti pentru putin
Caci acel mult nu-ti va apartine
Sau poate l-ai aflat deja si te bucuri
Si constiinta faptului te mistuie
Nu puteai sa mai astepti
Nu puteai sa te opresti si sa mai stai in ploaie fara sa imbratisezi altceva
Decat a mea absenta?
Atat a fost de greu sa ma astepti
Sa uiti de toate si de toti
Sa te gandesti ca atunci cand voi ajunge
Voi fi unica care va ramane pentru totdeauna
Si daca nu in realitate macar in gand
Dar tu nu
Tu ai plecat catre o alta paralela
Spre o alta intuitie
Spre un alt pamant
Pamantul ce nu-mi apartine
Ce-i sfant si pe care nu pot calca
Iar sa zbor nu m-ai invatat defel
Ai uitat
Ai uitat ca alergam spre tine
Si stiu
Stiu ca ar fi fost frumos fiindca as fi
Fost
Dar ma sufoc
Respir greu
Pietrele tale ma apasa
Imi adancesc orbitele si ma cufunda in amintiri
In legile normative sufletesti
In viata pe care am cladit-o alaturi
Si care tu ai facut-o cioburi mii
Nu stiu cum ai putut
Cum ai indraznit sa
Te condamni la atata fericrire
Fiindca eu te-as fi salvat
Te-as fi ruinat si ai fi creat fericire tu
Nu sa te complaca ea in a ei
Stransoare calda si molcoma
De mucegai verde
Otravit
Suferinta tu
Imi esti datoare cu o alta
Incercare de a construi
O alta lume
Straina celor straini
Caci ninge doar in curtea mea
Si ploua dar la mine
Sub acoperisul de care
Greu ne este
Sa ne despartim
Confortabil pacat
Imi esti si vei ramane
O ipoteza doar
Din
Fragmentul altei vieti
Imaginare.

Arcuri

Mi-e cald atunci
Si mi-e bine prea
Dar imi amintesc ca
Cu toate ca pretinzi a fi
Mai brutal si mai crud
Ma menajezi cu acel
Al tau unic
Arc de foc
Imi surazi si eu
Nu stiu daca ma cred
Atunci cand incerc sa-mi
Patrund in ganduri
Ca sa te aflu acolo
Si esti
Si pleci imediat
Caci realitatea e
Zbuciumul nu al acestui
Arc
Ci al celui diametral
Opus
E garantat ca vei ramane
Doar atunci cand
Imi vei rapune dubiile
Strigandu-mi veninurile
Toate cate pot fi
Fara se le indulcesti
Cu otravuri pastelate
Desi e frumos
Stiu
E placut
Stiu
E comod
Stiu
Dar e durabil?
Dar e sincer?
Dar schelet are?
Dar tu esti?
Sau nu esti?
Ceea ce pari a fi
Cand lipsesti
Si mi-i dor in clipa
De dupa
De cealalta forma
A realitatii
Care ar fi putut
Fi
Daca as fi intins un alt
Arc
O alta coarda sa fi
Atins
Pe tine sa te fi strigat
Sa te fi atins
Metalul
S-ar fi topit?
Te-ai fi lasat
Abandonat
Mie?
Nu, nu stii
Nu esti sigur
Si vrei neindoielnica
Siguranta
Ca iti voi raspunde
Sau si mai mult:
Ca voi simti ceea
Ce ti-ar placea tie
Sa simt
Si stii tu oare?
Daca eu simt?
Imi vei zice
Vreo data
Ceva
Orice?
Neimpovarat de un alt
Arc
Indoielnic..

Sunete amorfe

Plutesc intre cer si ape
Zbor de-a lungul anilor nostri
Si ma tem ca te voi uita iarasi
Pe tine primul si pe el ultimul
Iar visele imi vor deveni
Ori frumoase ori urate
Si nu-mi place ideea de a alege
Le vreau pe ambele
Fetele lor atat de dulci
Atat de suave cu parul gri si cu riduri
Atat de netede si cu nasuri perfecte
Si mi-i dor sa te vreau
Dar mereu ma obligi sa te uit
Si iarasi ma refugiez in vietile lor
In atat de multe vieti incat
Uit treptat din ce materie a fost creata a mea viata
Caci urmele adanci nu se spala
Desi se uita
Iar dezamagirile sunt atat de frecvente incat
Nu mai doresc alte dorinte
Vreau doar sa te vad suferind incat
Sa te mai pot dori o alta data
Fericirea ma dezgusta iar tu
Ma dezgusti si mai mult cand esti ametit de ea
Caci ele toate te pot face fericit si fericita
Si tu nu vrei sa fii trist si trista
Sa plangi, sa taci si sa citesti in mine
In parul meu cazut de atatea frunze
In patul meu plin de laude straine si reci
In geamul meu ce priveste spre
O alta lume
Una nemaivazuta
Una nemaisimtita
Una nemaiauzita
Caci in sunetele acelea eu as putea muri fericita
Sau poate as trai doar trista
Caci de tristeti mi-i dor, de dureri
Ce isi au radacinile in noi
In lucrurile inventate ca sa fie vazute
Doar de noi
Simtite, vazute, auzite si pierdute ca apoi regasite
Doar de noi
Caci imi doream acelasi lucru
Si acelasi lucru inca imi mai doresc
Acelasi la fel ca toate
Dar in acelas timp
Divers ca fapt in esenta lui
Insa doar farse si neadevaruri
E tot ce iti pot da atunci cand tu renegi evidentul si crezi
Si crezi in ridicol
Si crezi ca te-as judeca
Si crezi ca te-as respinge
Si crezi ca esti prea bun pentru mine
Ei bine nu esti
Nu ai fost si nu vei fi niciodata mai bun ca mine
Eu sunt prea buna pentru mine, tu - nu
E o lumea a disperarii, o lumea a carnii
A trupurilor evident dezgolite si uitate
In clipa de dupa
O lume a mortilor
O lume in care eu vad mortii si ei ma vad pe mine
Lumea asta care imi sopteste sa ma despart
Sa ma desparte de mine
O lume in care lacrimile se cer chemate intens
O lume a fictiunilor in care eu adorm
Si ma trezesc in viata altora
Fictiva si aceasta din urma
Iar dorurile apartin doar nedoritilor
O lume fara lume
O lume ce te iscodeste si te descoase cu privirea
La lumile tale, la cele inventate
De tine si doar
O lumea in care eu vreau si vreau si
In care mereu voi vrea
Doar atat cat sa nu pot duce
O lume in care suferinta te face sa o poti suferi
Pe lumea care nu-ti poate da suferinte
Iar momentele in care cunosti un strain
Si mai mult de o secunda nu-ti trebuie
Caci in a doua alungand-ul din simple motive lumesti
Aceste momente ma fac sa plang fara sa imi implor lacrimile
Aceste momente cand vad in alte nuante
Aud in alte game si simt in alte praguri
Aceste momente de mi le-ai da necontenit
Poate ca m-as iubi la infinit
Poate as simti infinitul fara ca el sa ma cunoasca
Poate as vrea sa il caut
Poate as vrea sa mor si sa te vad cum ma vad pe mine
Mortii mei
Poate ca as trai atunci
Dar gandurile se lumineaza repede
Caci intunericul e prea dulce
Si prea scump
Prea vast
Pentru un singur personaj.