Cobor spre tine
Pentru a ridica
Greutatile lor
Si ma plec mie
Pentru a nu cadea
In cerul tau
Si nu e greu
E doar
Extrem de
Dificil
Sa-ti spun
Ca nu-mi esti
Stapan
Si nici ai tai
Ani
Tot nu-i poti
Supune tie
Dar fie
Ma rog
Si-mi pare
Ca nimeni
Inafara de tine
Nu te stie.

Printre lentile

Mere rosii
Si nu te priveste
Sunt ale mele
Iar daca totusi
Vrei
Atunci cauta
In alta parte
Eu nu te vreau
Si nici nu te iubesc
Ce banalitati
Sa te repeti
Pentru placerea
Efemera
A unui viitor
Strain
Si as fuma
Si eu un gand
Dar e seceta
De ganduri
Si de-ar fi
Sa ma intreb
Intrebari ce nu
Se intreaba
Atunci e
Evident
M-am luat
De incheieturi
Cu vertebrele
Unei alte vieti
Si rezumand
Toata cenusa
Ajung la
Rascruce
Si ma aleg
Tot pe mine
Aceea dintre
Voi
Toti atotstiutorii
Cu intelepciuni
Fumegande
Imprumutate
Rasturnate de amicii
Lor, de fumuri
Si imaginea
E aceeasi
Doar renovata
Putin
Retusata cu pensula
Sangeranda
Si timpul
El tot catre
Tine se indreapta
Pentru
A mi te lua
'Ca doar esti
A mea
Din urma
Placere
Lentila
Tu
Distorsinand
Adevarurile lor
Inventandu-l pe al meu
Unicul
Relativ punct
De referinta
In determinarea
Unui alt
Personaj fictiv
In acest desen
Monocrom
Si strain de
Mana-mi fracturata
De atatea daruri
Zgarcite
Caci de-as putea
Ti-as mai lua
Si ce nu ai
Sau ai avut
Vreodata
Lentila
Care distorsioneaza
Hai, imagineaza un asa loc
Pustiu si fluid
In care sa curgem
In timp
Iar el sa se scurga din noi
Doar atunci
Si numai
Cand
Tu vei fi
Caci ei, nu stiu
Ca tu
Nu existi
Eu insa
Te cunosc
Te-am vazut prin
Lentilele
Acelui miop
Si ai ramas sa fii
Tu, poate
Un descendent
Al imaginilor
Si soarelui care
Te naste
Ca dupa
Sa te ingroape in
Intuneric
Deci
Pleaca tu
Si lasa-mi ideea
Eronata
Caci ma complac
In viata-ti
Fictiva
Iarasi.