Oricare, oriunde, oricand, oricum..

Era sa fie intr-o seara nu prea tarzie, o seara pustie si total lipsita de suflari pe o raza de douazeci de metri in aparenta dar de fapt mii de kilometri in realitate. Ii era dor de cineva, vroia sa sarute o gura de fata, una oarecare dar mai cu seama una straina si care nu va pune prea multe intrebari dar care cu timpul nici nu va avea nevoie sa o faca. Vroia trecutul inapoi, vroia cateva informatii despre viitor si vroia un prezent total diferit.
  Pare a fi o poveste istorisita in intamplari deja intamplate, pare a fi o poveste povestita de prea multe ori sau sa fie oare o povestire cu personaje fantastice?
  Gandurile nu o ascultau, nu vroiau sa stea la cald, vroiau zapada, frig, inghet - inimi de gheata vroiau. Nu suporta bunatatea oamenilor fiindca stia ca neconditionata poate fi mult mai mult probabil ura decat iubirea, iar iubirea insasi nu ii era prietena. Caci si-a dorit de mica sa nu i se intample asa ceva si peste ani si-a amintit cauza si motivul si nu a reusit nici pana acum - in seara aceasta - sa decida ce a fost: un motiv sau o cauza.
   Si din cate se intelege era seara aceea care parea sa fie, era seara care trebuia sa o tina treaza fiindca erau lucruri ce trebuiau clarificate, rafturi de sters, praf de inlaturat, inimi de inghetat, amintiri de ucis, visuri de anulat, conversatii de amintit, conversatii de uitat, conversatii de planificat, inventii..
 - Deci iti amintesti?
 - Limpede ca in prima zi..
 - Aminteste-mi!
 - Ce?
 - Dar nu ai zis tocmai ca..
 - Da, dar altceva, cu totul altceva.
 - Zi-mi, nu ma cruta.
 - Acea dimineata cand m-am trezit din nu al tau pat si am iesit in curte in pantalonii lui. Apoi o alta dimineata cand un altul ma tinea in brate, apoi un altul care dormea cu spatele spre mine, apoi un altul caruia i-am furat un sarut doar ca sa-l compar cu celelalte doua trei ale altor straini de inainte lui. Apoi..
 - Taci.
 - Nu pot, trebuie sa uit, trebuie sa ma lasi sa plec..
 - Nu vei putea..
 - Stiu. Fiindca ii tin minte pe cei care nu au stiut sa-mi zica nu si tocmai de asta ii dispretuiesc enorm de mult. Si cu tine e aceeasi poveste, nu esti decat un altul si tu - unul care nu a stiut sa zica nu fiindca ai crezut in toata comedia mea. Si te dispretuiesc, si mi-e sila de bunatatea ta. Mi-e sila de mine cand ma apropii de tine si nu pot fi eu fiindca voi toti nu ati putea sa imi spuneti adevarul daca ati sti, daca ati sti..
 - Ce anume sa stiu? Ca esti o femeie usoara? Ca nu..
 - Da - ca nu v-am iubit pe nici unul fiindca nu ati stiut sa muriti sau cel putin nu ati incercat, ca drept comunicare folositi replici gata facute, politeturi pentru fete si nu adevaruri pentru femei..
 - Am stiut din totdeauna.
 - Stiu, din acest motiv si te dispretuiesc, ca nu ai plecat. Trebuia sa pleci, poate te-as fi iubit atunci sau poate macar nu te-as fi desconsiderat intr-atat..
 - El ti-a zis nu, nu-i asa?
 - Da.
 - Din acest motiv il vrei? Ca sa te dezamagesti dupa ce vei afla ca nu e totusi personajul pe care tu ti l-ai inchipuit, pe care tu l-ai creat in mintea ta ce genereaza lumea-ti bolnava care te omoara?
 - Da.
 - Si ce mai astepti?
 - Nimic, asta e tot. Asa iubesc eu, de la distante stabilite de regulile altei lumi..
 - Esti o proasta daca..
 - Stiu. El iubeste in mod terestru pe o alta. E bine asa, poate astfel ii voi iubi pe ambii si nu voi indrazni sa intreprind nimic din incertitudinea de a alege intre ei..
 - Esti o..
 - E doar atat, parul lui, si mainile, ochii, nasul, mainile, mainile, mainile...
Era seara aceea cand totul a revenit la normal. Seara cand totul a ramas cum era, suspendat in adevarul mincinos, in minciunile pe jumatate adevarate, in mizeria de a trai doar atat cat sa intelegi ca ori ti-ar mai trebui o viata ca sa faci totul asa cum nu trebuie ori ca nici aceasta viata ce iti e data nu se merita.
  Dar gandul la ele o mai macina inca, ele - toate acelea care au parasit-o si care or vor mai parasi inca. Ele au iubit doar ceea ce le-a oferit ea, fictiuni, gadurile lor ce ea le materializa in simple cuvinte ce creau trecuturi false din care se nasteau supozitii total eronate dar care le alimentau iubirea lor putreda. Ele nu au iubit-o si nici ei nu au fost mai capabili.
  Oricine ar fi putut sa vada, numai sa se fi oprit putin din alergat si sa se intrebe - dar noi din ce motiv facem ce facem, noi ce asteptam unul de la altul, noi de ce suntem noi si de ce nu putem fi oricine altcineva?
  Asta era - oricine altcineva, oricare, oriunde, oricand, oricum..
Era nevoie de un simplu cuvant, sau poate de putin mai multe - era insa nevoie de haina aceea a cuvintelor, de haina care trebuia aruncata si nicidecum folosita, caci cuvintele nu au nevoie de haine. Sa taci si sa simti cum esti tacut , sa simti lipsa simturilor, sa simti inexistenta celuilalt si sa stii, sa stii ca oricare ar fi putut oriunde sa te vada oricand trecand si oricum sa te opreasca.