Oricare, oriunde, oricand, oricum..

Era sa fie intr-o seara nu prea tarzie, o seara pustie si total lipsita de suflari pe o raza de douazeci de metri in aparenta dar de fapt mii de kilometri in realitate. Ii era dor de cineva, vroia sa sarute o gura de fata, una oarecare dar mai cu seama una straina si care nu va pune prea multe intrebari dar care cu timpul nici nu va avea nevoie sa o faca. Vroia trecutul inapoi, vroia cateva informatii despre viitor si vroia un prezent total diferit.
  Pare a fi o poveste istorisita in intamplari deja intamplate, pare a fi o poveste povestita de prea multe ori sau sa fie oare o povestire cu personaje fantastice?
  Gandurile nu o ascultau, nu vroiau sa stea la cald, vroiau zapada, frig, inghet - inimi de gheata vroiau. Nu suporta bunatatea oamenilor fiindca stia ca neconditionata poate fi mult mai mult probabil ura decat iubirea, iar iubirea insasi nu ii era prietena. Caci si-a dorit de mica sa nu i se intample asa ceva si peste ani si-a amintit cauza si motivul si nu a reusit nici pana acum - in seara aceasta - sa decida ce a fost: un motiv sau o cauza.
   Si din cate se intelege era seara aceea care parea sa fie, era seara care trebuia sa o tina treaza fiindca erau lucruri ce trebuiau clarificate, rafturi de sters, praf de inlaturat, inimi de inghetat, amintiri de ucis, visuri de anulat, conversatii de amintit, conversatii de uitat, conversatii de planificat, inventii..
 - Deci iti amintesti?
 - Limpede ca in prima zi..
 - Aminteste-mi!
 - Ce?
 - Dar nu ai zis tocmai ca..
 - Da, dar altceva, cu totul altceva.
 - Zi-mi, nu ma cruta.
 - Acea dimineata cand m-am trezit din nu al tau pat si am iesit in curte in pantalonii lui. Apoi o alta dimineata cand un altul ma tinea in brate, apoi un altul care dormea cu spatele spre mine, apoi un altul caruia i-am furat un sarut doar ca sa-l compar cu celelalte doua trei ale altor straini de inainte lui. Apoi..
 - Taci.
 - Nu pot, trebuie sa uit, trebuie sa ma lasi sa plec..
 - Nu vei putea..
 - Stiu. Fiindca ii tin minte pe cei care nu au stiut sa-mi zica nu si tocmai de asta ii dispretuiesc enorm de mult. Si cu tine e aceeasi poveste, nu esti decat un altul si tu - unul care nu a stiut sa zica nu fiindca ai crezut in toata comedia mea. Si te dispretuiesc, si mi-e sila de bunatatea ta. Mi-e sila de mine cand ma apropii de tine si nu pot fi eu fiindca voi toti nu ati putea sa imi spuneti adevarul daca ati sti, daca ati sti..
 - Ce anume sa stiu? Ca esti o femeie usoara? Ca nu..
 - Da - ca nu v-am iubit pe nici unul fiindca nu ati stiut sa muriti sau cel putin nu ati incercat, ca drept comunicare folositi replici gata facute, politeturi pentru fete si nu adevaruri pentru femei..
 - Am stiut din totdeauna.
 - Stiu, din acest motiv si te dispretuiesc, ca nu ai plecat. Trebuia sa pleci, poate te-as fi iubit atunci sau poate macar nu te-as fi desconsiderat intr-atat..
 - El ti-a zis nu, nu-i asa?
 - Da.
 - Din acest motiv il vrei? Ca sa te dezamagesti dupa ce vei afla ca nu e totusi personajul pe care tu ti l-ai inchipuit, pe care tu l-ai creat in mintea ta ce genereaza lumea-ti bolnava care te omoara?
 - Da.
 - Si ce mai astepti?
 - Nimic, asta e tot. Asa iubesc eu, de la distante stabilite de regulile altei lumi..
 - Esti o proasta daca..
 - Stiu. El iubeste in mod terestru pe o alta. E bine asa, poate astfel ii voi iubi pe ambii si nu voi indrazni sa intreprind nimic din incertitudinea de a alege intre ei..
 - Esti o..
 - E doar atat, parul lui, si mainile, ochii, nasul, mainile, mainile, mainile...
Era seara aceea cand totul a revenit la normal. Seara cand totul a ramas cum era, suspendat in adevarul mincinos, in minciunile pe jumatate adevarate, in mizeria de a trai doar atat cat sa intelegi ca ori ti-ar mai trebui o viata ca sa faci totul asa cum nu trebuie ori ca nici aceasta viata ce iti e data nu se merita.
  Dar gandul la ele o mai macina inca, ele - toate acelea care au parasit-o si care or vor mai parasi inca. Ele au iubit doar ceea ce le-a oferit ea, fictiuni, gadurile lor ce ea le materializa in simple cuvinte ce creau trecuturi false din care se nasteau supozitii total eronate dar care le alimentau iubirea lor putreda. Ele nu au iubit-o si nici ei nu au fost mai capabili.
  Oricine ar fi putut sa vada, numai sa se fi oprit putin din alergat si sa se intrebe - dar noi din ce motiv facem ce facem, noi ce asteptam unul de la altul, noi de ce suntem noi si de ce nu putem fi oricine altcineva?
  Asta era - oricine altcineva, oricare, oriunde, oricand, oricum..
Era nevoie de un simplu cuvant, sau poate de putin mai multe - era insa nevoie de haina aceea a cuvintelor, de haina care trebuia aruncata si nicidecum folosita, caci cuvintele nu au nevoie de haine. Sa taci si sa simti cum esti tacut , sa simti lipsa simturilor, sa simti inexistenta celuilalt si sa stii, sa stii ca oricare ar fi putut oriunde sa te vada oricand trecand si oricum sa te opreasca.

Iarasi imi esti departe
Caci nu stii
A te impune
In ale mele
Ganduri
Si te uit
Si e usor
Caci tu
Nu meriti
Nimic ce
Te-ar face
Monoton
Deci te las
In praf
Si-ti sterg
Urmele grele
Din iluziile
Doar ale mele

Si mi-i dor
Si dorul trece
Se-ntelege
Fiindca ei
Si ele toate
Mi te iau
Si eu te las
Caci nu vreau
Mai mult de-un pas
Catre
Trecut

Insa de-ar fi
Sa fie oare
Precum vreau
Atunci ar fi
Sa nu mai fie
Nici un pic
De viata-n tine
Caci eu vad
Doar lipsa ta
Si-i mai dulce
Decat acea
Absenta vaga
Cand imi esti
Si nu ti-s draga
Cand esti acolo
Langa
Iar eu sunt
Absenta
Iarasi.

Cobor spre tine
Pentru a ridica
Greutatile lor
Si ma plec mie
Pentru a nu cadea
In cerul tau
Si nu e greu
E doar
Extrem de
Dificil
Sa-ti spun
Ca nu-mi esti
Stapan
Si nici ai tai
Ani
Tot nu-i poti
Supune tie
Dar fie
Ma rog
Si-mi pare
Ca nimeni
Inafara de tine
Nu te stie.

Printre lentile

Mere rosii
Si nu te priveste
Sunt ale mele
Iar daca totusi
Vrei
Atunci cauta
In alta parte
Eu nu te vreau
Si nici nu te iubesc
Ce banalitati
Sa te repeti
Pentru placerea
Efemera
A unui viitor
Strain
Si as fuma
Si eu un gand
Dar e seceta
De ganduri
Si de-ar fi
Sa ma intreb
Intrebari ce nu
Se intreaba
Atunci e
Evident
M-am luat
De incheieturi
Cu vertebrele
Unei alte vieti
Si rezumand
Toata cenusa
Ajung la
Rascruce
Si ma aleg
Tot pe mine
Aceea dintre
Voi
Toti atotstiutorii
Cu intelepciuni
Fumegande
Imprumutate
Rasturnate de amicii
Lor, de fumuri
Si imaginea
E aceeasi
Doar renovata
Putin
Retusata cu pensula
Sangeranda
Si timpul
El tot catre
Tine se indreapta
Pentru
A mi te lua
'Ca doar esti
A mea
Din urma
Placere
Lentila
Tu
Distorsinand
Adevarurile lor
Inventandu-l pe al meu
Unicul
Relativ punct
De referinta
In determinarea
Unui alt
Personaj fictiv
In acest desen
Monocrom
Si strain de
Mana-mi fracturata
De atatea daruri
Zgarcite
Caci de-as putea
Ti-as mai lua
Si ce nu ai
Sau ai avut
Vreodata
Lentila
Care distorsioneaza
Hai, imagineaza un asa loc
Pustiu si fluid
In care sa curgem
In timp
Iar el sa se scurga din noi
Doar atunci
Si numai
Cand
Tu vei fi
Caci ei, nu stiu
Ca tu
Nu existi
Eu insa
Te cunosc
Te-am vazut prin
Lentilele
Acelui miop
Si ai ramas sa fii
Tu, poate
Un descendent
Al imaginilor
Si soarelui care
Te naste
Ca dupa
Sa te ingroape in
Intuneric
Deci
Pleaca tu
Si lasa-mi ideea
Eronata
Caci ma complac
In viata-ti
Fictiva
Iarasi.

Obisnuinte

Plec si ma las
Tie prada
Si altor vise
Straine
Si te ascult
Si ma aud
Si ii privesc
Observ
Cum pleaca toti
Si revin
Din dedesubturi
Iar de vei
Urca mai sus
Si vei privi
Spre platformele
Pe care stau
Ei, zeii
Altii decat cei
Banali
Arunca sageti
De foc
Si topeste gheata
Ce reflecta imaginile
False
Fiindca dor ochii
De plumbul tau
Iar eu o sa revin
Spre locul
Uitat de toti
Spre mine
Si pamantul
Tau
Ca sa am
Un alt punct
De pornire.