Sunete amorfe

Plutesc intre cer si ape
Zbor de-a lungul anilor nostri
Si ma tem ca te voi uita iarasi
Pe tine primul si pe el ultimul
Iar visele imi vor deveni
Ori frumoase ori urate
Si nu-mi place ideea de a alege
Le vreau pe ambele
Fetele lor atat de dulci
Atat de suave cu parul gri si cu riduri
Atat de netede si cu nasuri perfecte
Si mi-i dor sa te vreau
Dar mereu ma obligi sa te uit
Si iarasi ma refugiez in vietile lor
In atat de multe vieti incat
Uit treptat din ce materie a fost creata a mea viata
Caci urmele adanci nu se spala
Desi se uita
Iar dezamagirile sunt atat de frecvente incat
Nu mai doresc alte dorinte
Vreau doar sa te vad suferind incat
Sa te mai pot dori o alta data
Fericirea ma dezgusta iar tu
Ma dezgusti si mai mult cand esti ametit de ea
Caci ele toate te pot face fericit si fericita
Si tu nu vrei sa fii trist si trista
Sa plangi, sa taci si sa citesti in mine
In parul meu cazut de atatea frunze
In patul meu plin de laude straine si reci
In geamul meu ce priveste spre
O alta lume
Una nemaivazuta
Una nemaisimtita
Una nemaiauzita
Caci in sunetele acelea eu as putea muri fericita
Sau poate as trai doar trista
Caci de tristeti mi-i dor, de dureri
Ce isi au radacinile in noi
In lucrurile inventate ca sa fie vazute
Doar de noi
Simtite, vazute, auzite si pierdute ca apoi regasite
Doar de noi
Caci imi doream acelasi lucru
Si acelasi lucru inca imi mai doresc
Acelasi la fel ca toate
Dar in acelas timp
Divers ca fapt in esenta lui
Insa doar farse si neadevaruri
E tot ce iti pot da atunci cand tu renegi evidentul si crezi
Si crezi in ridicol
Si crezi ca te-as judeca
Si crezi ca te-as respinge
Si crezi ca esti prea bun pentru mine
Ei bine nu esti
Nu ai fost si nu vei fi niciodata mai bun ca mine
Eu sunt prea buna pentru mine, tu - nu
E o lumea a disperarii, o lumea a carnii
A trupurilor evident dezgolite si uitate
In clipa de dupa
O lume a mortilor
O lume in care eu vad mortii si ei ma vad pe mine
Lumea asta care imi sopteste sa ma despart
Sa ma desparte de mine
O lume in care lacrimile se cer chemate intens
O lume a fictiunilor in care eu adorm
Si ma trezesc in viata altora
Fictiva si aceasta din urma
Iar dorurile apartin doar nedoritilor
O lume fara lume
O lume ce te iscodeste si te descoase cu privirea
La lumile tale, la cele inventate
De tine si doar
O lumea in care eu vreau si vreau si
In care mereu voi vrea
Doar atat cat sa nu pot duce
O lume in care suferinta te face sa o poti suferi
Pe lumea care nu-ti poate da suferinte
Iar momentele in care cunosti un strain
Si mai mult de o secunda nu-ti trebuie
Caci in a doua alungand-ul din simple motive lumesti
Aceste momente ma fac sa plang fara sa imi implor lacrimile
Aceste momente cand vad in alte nuante
Aud in alte game si simt in alte praguri
Aceste momente de mi le-ai da necontenit
Poate ca m-as iubi la infinit
Poate as simti infinitul fara ca el sa ma cunoasca
Poate as vrea sa il caut
Poate as vrea sa mor si sa te vad cum ma vad pe mine
Mortii mei
Poate ca as trai atunci
Dar gandurile se lumineaza repede
Caci intunericul e prea dulce
Si prea scump
Prea vast
Pentru un singur personaj.