Crezurile nimanui

Si da si nu
Si mi-i dor se te iubesc
Si mi-i dor sa te uit repede
Caci te-ai retinut prea mult in gara
Mi-ai oprit trenul si in asteptare
S-au urcat prea multi straini in el
Tu mi i-ai trimis
Eu am fost doar educata si i-am intampinat
Si i-am iubit pe toti
Si i-am uitat pe toti
Caci si da si nu
Nu poti avea totul asteptand nimic
Si nu poti primi nimic asteptand totul
Nu mai suntem copiii aceia de ieri
Acum suntem copiii nimanui
Suntem strainii care se plac din primul minut
Se privesc mai atent la al doilea
Si in al treilea descopera prea multe
Descopar ca nu stii sa descoperi
Ca trebuie sa arunc cartile
Ca deja ti-am zis totul
Si tu tot nu ai putut sa modelezi macar o scena
O scena, un act
In care sa pot si sa dezbat
O alta viata sa joc si sa simt acea placuta
Victorie de dupa
Cand
Ma voi intoarce cu spatele
Si voi pleca razand de talentul care se hraneste
Din toate neadevarurile frumoase
Imbracate doar de situatii care nu se creeaza
Ci care se nasc din ambii
Din momentele pe care nu le planuim
Desi itele sunt trase tot de unul
Care a planuit totul
De acel care va sti sa plece dar care nu stie limita
De acel care priveste rece
Si simte atat de bine vidul inecat incat
Pluteste in el la fel ca in lichidul
Vital mortii
Si alte seruri din care nasc realitatile celor
Care par in ochii lui ca niste marionete
Ale lui insusi
Ale lui desi create de ei pentru a-l distra
Tot pe el
Dar nu de dragul meu
De dragul meu trebuie sa nu-mi fii drag sau drog
Inotam in alte ganduri
Plutim desupra altor vise pagane
Si ma inveti rosturi care te fac sa crezi
Sa te indoiesti de crezuri ca mai apoi
Sa incepi sa nu mai crezi ca te poti indoi
Si e banala fericirea de lunga durata
Si e trista fericirea de scurt metraj

Dar ne simtim simtamintele
Le putem atinge nemurirea efemera
Si totul se duce si se intoarce in jurul
Si ocolind
Acel dintai ultim minut
Ce a nascut
Ca sa omoare
Mometul in care s-a hotarat totul
Cand te-am vazut
Am trecut prin
Si am luat din
Doar imaginile create de alta
Momentul cand
Totul se destrama
In fire de matase
De culoarea
Triunghiului de pe degetele mele
Caci dorul are trei laturi
Impostorul creator
Orgoliosul obtuz
Si
Regretabilul ganditor
Dar sunt putini ei
Prea putini ca sa ma aduca iarasi
In pragul acesta al
Disperarii noastre
In pragul de durere
Prea inalt
Si prea
Mult prea
Seducator de
Reconfortant
In a ne lasa prada
Racelii metalelor.